Salvan, il diu pagan
Dant un cuc ale gnove enciclopedie de leterature taliane in edicole cun La Repubblica mi soi fermât a lei part dal Scongiuro aquinate, cuintri de morseade dal sarpint:
(Chel che al à) moccecatu lu christianu (al è il sarpint-demoni, al ven a stâi) lu fillu de diabulo nepote de Silvano
Cui isal, duncje, Silvano? Silvano, o Salvan, al jere une des divinitâts plui popolârs de tarde paganie rurâl, figurât par solit in compagnie di un cjan. Un diu pagan, duncje, chal devente demoni e chal rimande a la cristianizazion da lis campagnis.
Par viodi biei dissens di Salvans, Aganis e altris creaturis mitologjichis vi rimandi la sît di Sandri Di Sualt.
0 Comments:
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home